Sfaturi utile pentru botez

Botezul în Noul Testament

Aşa numitul botez al lui Ioan.
Primul botez, care este menţionat în Noul Testament, este botezul lui Ioan.
Ioan a prmit din acest motiv şi titlul de Botezătorul.
Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului şi presupunea o mărturisire a păcatelor şi o pocăinţă interioară având ca scop iertarea păcatelor.
Iisus s-a botezat de către Ioan după cum mărturisesc evangheliile.
Chiar şi unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezaţi de către Ioan care i-a făcut atenţi asupra mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică pacatul lumii.
În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia sfântului Ioan atât Ioan cât şi o parte din ucenicii lui Iisus.
In Faptele Apostolilor ni se relatează că Pavel din Tars întâlneşte în Efes pe ucenicii lui Ioan Botezătorul.
După ce aceştia i-au relatat despre botezul săvârşit de ei în numele lui Ioan, Pavel le explică că Ioan a botezat cu un botez al pocăinţei şi că a arătat tuturora să creadă în cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
Iar acei ucenici ai lui Ioan s-au botezat în numele Domnului Iisus.

Cine poate primi taina Sfantului Botez?

Toti copiii nascuti din parinti crestini ortodocsi, copiii nascuti din casatorii mixte si copiii orfani nebotezati, aflati la rude si la orfelinat.
Mai pot primi botezul tinerii care din unele motive nu au fost botezati la timp, ca si cei de alta religie care se întorc la Ortodoxie de buna voie si marturisesc dreapta credinta, dupã cu au fost bine cercetati de preoti si de episcop si dupa ce au fost mult timp catehizati si deprinsi în învatatura de credinta ortodoxa si dau dovada de deplina hotarare.
Botezul se savarseste numai de preot si de episcop, la cel putin opt zile dupa nastere, daca pruncul este sãnãtos, iar daca este bolnav, imediat.
Slujba Botezului se face numai în biserica, anume în pridvor, în pronaos sau într-o încapere anume rânduita din curtea bisericii.
Numai în cazuri cu totul speciale, cand pruncul este amenintat sa moara, preotul îl poate boteza acasa, la spital sau oriunde ar fi.

De cine si cand se pune numele pruncului?

Numele pruncului se pune de catre parinti, însa cu binecuvantarea preotului, care citeste o rugaciune speciala la punerea numelui noului nascut, deoarece cu acel nume care i- se da la Botez, crestinul va calatori în viata si va sta înaintea lui Dumnezeu la judecata.
Numele pruncului se consfinteste în clipa botezului, când se cufunda in apa in numele Prea Sfintei Treimi si nu mai poate fi schimbat pâna la moarte.
Daca este baiat sa i se puna nume sfinte cum ar fi numele Sfintilor Apostoli si ale marilor Ierarhi, Mucenici si Cuviosi.
La fel si fetele sa poarte numele marilor sfinte si mucenite sau numele biserici sfintei al carei hram îl poarta, sau al sfintei din ziua nasterii.
Însa toate trebuie sã se faca cu binecuvantarea si sfatul preotului.
Este bine sã i se puna pruncului doua si chiar trei nume?
Cei ce poarta nume de sfinti au în viata si dupa moarte mare folos si ajutor, cãci sfintii carora le purtam numele se roaga neîncetat pentru noi si ne ajuta în primejdii, în suferinta si în ceasul mortii si al înfricosatei judecãti.
În schimb, cei ce poarta nume de zei, de pagani, si nu au zi de praznuire în calendar, se lipsesc în viata, la moarte si la dreapta judecata de rugãciunile si ajutorul sfintilor. Însa, daca noi traim crestineste pe pamant, toti sfintii se roagã neîncetat în cer pentru noi si ne ajuta pe calea mântuirii.

Cine poate fi nas la Botez si ce datorii crestinesti are nasul?

Nasul este parintele sufletesc al celui nou botezat.
Prin botez el devine ruda duhovniceasca si povatuitor spre Hristos al finului sau, avand o mare datorie fata de acesta.
Orice nas de botez, ca si de nunta, trebuie sa fie un bun crestin ortodox, sa fie om de biserica, cu viata duhovniceasca exemplara si sã fie cununat.

Ce va trebuie pentru un botez fara griji la biserica.

Un prosop si un sapun care vor fi folosite de catre preot.
Acesta face o spalare rituala inainte de savarsirea Sfintei Taine a Botezului.
Prosopul si sapunul constituie si un soi de ofranda din partea nasilor, pentru preot.
Un manunchi de busuioc - cu care se va lega fasa de botez.
Busuiocul este o planta aromata folosita in ritualurile bisericesti din vremuri imemoriale, planta crescand si in Israel.
O alta semnificatie a manunchiului de busuioc este legata de faptul ca planta este vie, este o parte a naturii si intregeste cu viata un ritual.
Busuiocul se foloseste pentru legarea fasei de botez, cu care se va stropi pruncul.
Fasa de botez - a fost la inceputuri alba, dar de ceva vreme se obisnuieste ca fetitelor sa li se cumpere fasa de botez roz, iar baietilor - una bleu, acestea fiind culorile asociate in mod traditional fiecarui sex in parte.
O sticla cu ulei, poate fi orice fel de ulei, el va fi sfintit si folosit pentru ungerea cu „untdelemnul bucuriei“, din timpul botezului.
In comert se gasesc variante gata ambalate si decorate minunat, dar la fel de bun este si un ulei simplu, alimentar.
Lumanarea, poate fi una simpla, obisnuita. In vechime, cel putin la inceputurile crestinismului, asa era.
Impodobirea ei semnifica bucuria prilejuita de faptul ca un prunc va fi botezat.
Panza de botez - trebuie, de asemenea sa fie alba.
In panza va fi invelit pruncul dupa Intreita Scunfundare, culoarea alba a panzei simbolizand puritatea Bisericii si a Credintei, dar si curatenia si puritatea noului botezat.
In ultimii ani, locul panzei albe a fost luat de prosoape, mult mai practice, iar culoarea variaza si ea. Nici un preot nu va refuza sa va boteze copilul daca nu aveti un prosop sau o panza alba, dar ar fi de preferat sa respectati culoarea traditionala.
Panza nu are numai o semnificatie religioasa, ci si una practica, iesit ud din cristelnita, cel mic va avea nevoie de confort si siguranta, el trebuie invelit bine.
Certificatul de nastere al copilului, nu uitati de el!
Cu toata agitatia pe care o implica pregatirile pentru un eveniment de o asemenea amploare, este posibil sa uitati acasa certificatul de nastere al copilului.
Preotul vi-l va cere inainte de slujba.
Din ce in ce mai multi preoti cer parintilor celui care urmeaza sa fie botezat o adeverinta de la medicul de familie sau de la pediatrul care are sub supraveghere copilul.
Adeverinta trebuie sa ateste ca cel mic este apt pentru botez, adica nu sufera de nici o boala care s-ar putea agrava in timpul botezului sau care ar putea pune in pericol sanatatea celorlalti copii ce urmeaza sa fie botezati in aceeasi cristelnita.
Se recomanda ca un nou-nascut sa fie botezat dupa ce a „implinit“ 40 de zile.
Nu este indicat ca mama sa participe la botez daca el are loc mai devreme de aceasta perioada, din cauza conditiei sale de lauza.
In acea perioada, nu este recomandat ca mama sa se deplaseze, iar pe de alta parte, din punct de vedere religios, se considera ca ea este „nedemna“ de a intra in biserca, din cauza schimbarilor fiziologice prin care trece o femeie imediat dupa ce a nascut.
La opt zile dupa nastere, in mod traditional, mamei i se face asa-numita rugaciune pentru lauze si tot atunci se pune numele pruncului, pentru care se rostesc rugaciuni.
Este bine ca cei din familie si nasul copilului care urmeaza sa fie botezat sa se spovedeasca si impartaseasca inainte.
Programarea la biserica de obicei, parintii aleg sa-si boteze copilul in aceeasi biserica in care s-au casatorit.
Cineva din familie, tatal copilului sau nasul, poate merge sa vorbeasca cu preotul pentru a stabili data botezului si a face programarea.
Conform traditiei, daca in ziua respectiva sunt mai multi candidati la botez in biserica, baieti si fete, se vor boteza mai intai baietii.
Nu este vorba despre vreo discriminare, asa cum ar putea crede mamele de fetite.
Baietii sunt botezati primii conform credintei ca ar putea ajunge intr-o zi, la randul lor, slujitori ai Bisericii.
Cand vreti sa alegeti data pentru botez, tineti cont de faptul ca nu se fac botezuri in perioada posturilor (Postul Craciunului, al Pastelui, Postul Sfintei Maria si postul Sf. Apostoli Petru si Pavel).
Interdictia este legata de faptul ca, de obicei, dupa orice botez, urmeaza un mare chef.

Ce reprezinta taina Botezului.

Astăzi e o zi mare. Azi a fost botezat acum 2000 de ani Mântuitorul Iisus Hristos!
E o zi mare în istoria mântuirii noastre, fiindcă actul săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul asupra Fiului Omului a rămas un exemplu de supunere faţă de Dumnezeu şi simbolizează adevărata naştere din apă şi din duh.
E o zi specială, memorabilă, pentru fiecare creştin şi înseamnă mult mai mult decât îmbulzeala pentru a lua acasă Aghiasma Mare. Fiecare dintre noi, cei care avem copiii, ne amintim cu drag de botezul lor, însă Botezul Domnului este o sărbătoare la care avem ocazia să asistăm în fiecare an, prin participarea la Sfânta Liturghie.
Botezul este poarta de intrare în creştinism, de aceea el este prima Taină administrată celui care urmează să fie încreştinat. Celelalte Sfinte Taine pot fi administrate doar dacă cel (cea) în cauză este botezat (ă).
Tainele sunt mijloace prin care primi Harul Duhului Sfânt, nevăzut, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu.
Taina Botezului semnifică intrarea în comuniune cu Dumnezeu.
Prin Taina Botezului sunt încreştinaţi pruncii , care au vârsta de 8 până la 40 de zile, însă în cazul celor bolnavi, botezul se poate face chiar în ziua naşterii.
Naş de botez poate fi oricine, iar în situaţii deosebite, chiar şi mama poate turna apă deasupra capului copilului, de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfăntului Duh.
În Taina Botezului, nou-născutul, prunc sau pruncă, moare şi învie cu Hristos, moare păcatului şi rămâne candidat la Înviere, cu Hristos.
Dar câţi dintre noi ne gândim la lucrul acesta? De curând am participat la încreştinarea unei nepoate şi am constatat pe propria persoană că, noi, oamenii, nu avem în vedere cele veşnice, ci mai degrabă cele lumeşti. Suntem atât de atenţi la obiceiuri!
Trebuie să fie îmbrăcată cu roşu sau roz dacă e fetiţă sau cu albastru dacă e băiat, să ne îmbrăcăm frumos că suntem naşi, să aranjăm aşa lumânarea, ş.a.m.d.
Cel mai adesea facem zgomot, vorbim, fotografiem în continuu şi nu ascultăm ce spune preotul.
Nu suntem deloc atenţi la slujba în sine, la Taină, să încercăm să o desluşim, atât cât putem înţelege.
Rugăciunile de dezlegare care se citesc la intrarea în Biserică a pruncului şi a mamei sunt greşit interpretate. Oamenii cred că preotul le rosteşte cum că pruncul ar fi sub puterea lui satan înainte de încreştinare, însă aceste rugăciuni se rostesc pentru că noi toţi din lume şi deci şi acel copil suntem născuţi din păcat.
Scopul lor este de chemare a pruncului în Împărăţia lui Dumnezeu, intrând într-o lume nouă, pură, ca şi curăţia pruncilor.
Ca părinţi, nu realizăm că numele pe care i-l punem copilului cheamă îndată Sfântul protector şi la Botez , prin pomenirea numelui Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, Sfântul protector îşi face prezenţa.
Deci să alegem nume creştine copiilor noştri, pentru a le purta Sfinţii de grijă. Iar dacă nu au nume de sfânt, să-i învăţăm să fie sfinţi.
Ca naşi, suntem adeseori iresponsabili.
Venim să botezăm copilul după ce am măncat sau băut peste măsură, şi pierdem esenţa.
Înaintea lui Hristos suntem chemaţi să rostim Crezul, pentru copilul al cărui părinte spiritual devenim, şi alegem să-l citim din Molitfelnic.
Ideal ar fi să participăm la Sfănta Liturghie, să fim pătrunşi de Duhul Sfânt, pentru a prelua această îndatorire sfăntă şi, evident, să fim capabili să – L mărturisim pe Hristos, ştiind Simbolul Credinţei, ca ortodocşi ce suntem.
Cădelniţa este locul unde se recrează omul. Prin turnarea apei, sub lucrarea Sfăntului Duh, prin intermediul preotului, are loc o nouă creaţie, o nouă naştere. Botezul propriu-zis se face prin cufundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi. Când este scos copilul, el este pus faţă în faţă cu Soarele – Hristos şi deja se întâlneşte cu Dumnezeu.
Botezul este însoţit de Taina Mirungerii. „Pecetea darului Duhului Sfănt ” Îl aduce pe Hristos cel Înviat la întâlnirea cu copilul. Mirul cu care este uns se sfinţeste în Joia Patimilor lui Hristos şi semnifică Moartea şi Învierea Sa, adică începutul drumului pe care îl avem de parcurs spre Înviere. Este importantă această ungere a simţurilor, pentru a ne facilita calea. Maternitatea este binecuvântată prin ungerea cu mir a pântecelor fetelor, pentru că ele sunt născătoare de „dumnezei”, candidaţi la Înviere.
Taina Botezului este încununată cu primirea Sfintei Împărtăşanii de către prunc (ă).
Se spune în popor că după Botez copiii sunt mult mai liniştiţi.
Şi este un mare adevăr. Mulţi plâng chiar şi în timpul Sfintei Taine, însă adorm într-un somn dulce după ce mânăncă Trupul şi beau Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, care sălăşluieşte în ei din acel moment şi se vede diferenţa.
Cu atât mai mult se observă această schimbare la persoanele mature care se botează şi devin creştini ortodocşi, începând o nouă viaţă.
Noi, cei botezaţi din pruncie, nu ne amintim acest moment din viaţa noastră, însă cu siguranţă ne simţim altfel, având pe Hristos în noi. Să fim curaţi la suflet, precum pruncii, că a Lor este Împărăţia Cerurilor.

Iata versurile rugaciuni numite CREZUL

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Amin !